ANDREI CORNEA ŞI RICHARD RORTY (PARTEA I)

În cunoscuta lucrare a lui Andrei Cornea, Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan (Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Polirom, 2003), poate una dintre cele mai inteligente cărţi scrise la noi după 1989, în Capitolul V (Parohialismul ştiinţific şi filosofic), Secţiunea 4 (Noul pragmatism), este criticată poziţia „postmodernă” a lui Richard Rorty. Am citit cartea de mai multe ori în ultimii ani; pentru a-mi lămuri anumite aspecte din cărţile sale ulterioare sau pur şi simplu pentru plăcerea lecturii. Recent, traducând din Rorty şi având un contact mai serios cu lucrările lui, mi-am amintit de acel scurt şi dens capitol din cartea lui Cornea în care polemiza cu filozoful american. Continue reading →

CÂTEVA ASPECTE ALE TEORIEI ADEVĂRULUI-CORESPONDENŢĂ. O POZIŢIE IRONISTĂ

Dintre toate aşa-zisele probleme ale filozofiei, cea a adevărului-corespondenţă este, poate, cea mai mult discutată. Asta se întâmplă pentru că adoptarea unei poziţii pro sau contra acestei teorii are efecte importante asupra vieţilor noastre, asupra felului în care ne descriem şi asupra modului în care producem legi, i.e. norme de convieţuire. Altfel spus, nu e indiferent dacă legislaţia care oferă cadrul pentru obţinerea unui trai bun în comunitate pare cumva impusă de „natură” sau dacă această legislaţie e doar rezultatul conversaţiei dintre membrii unei societăţii date. Continue reading →

DE CE SUNT IRONIST

Ironia este o marcă a stilului postmodern. Ea vine din teama de patetism şi aruncă în baia deriziunii orice poate părea, la un moment dat, grav, bombastic, fixat, dat de Sus sau de jos, nu contează, tot ce poate fi impus ca regulă anistorică, orice pare că încearcă să ne spună cum stau lucrurile „cu adevărat”, „în mod intrinsec”, etc.
Tipul acesta de ironie diferă de cea socratică şi se apropie mai mult de cea romantică, deşi sunt câteva nuanţe care o fac cu totul nouă. Continue reading →

NOICA. UN ICONOCLAST ÎN INTERBELIC (IN PROGRESS) PARTEA I. CAPITOLUL I

Idei sau jargon?
Cunoaştem faimosul criteriu pe care-l folosea Noica pentru a distinge între filozofi şi non-filozofi, între filozofi şi literaţi – romancieri, poeţi, etc.: dacă opera lui X poate fi povestită, i.e. dacă poate fi transpusă din jargonul propriu în altul, mai „aerisit”, atunci avem de-a face cu un filozof, dacă nu reuşim să facem asta, atunci avem de-a face cu orice altceva dar nu cu filozofie. Pe scurt, trebuie să identificăm, în spatele sau dincolo de limbajul specific lui X acel ceva care se numeşte idee pentru a ne putea decide în ce clasă să-l aşezăm. Continue reading →

NOICA. UN ICONOCLAST ÎN INTERBELIC (WORK IN PROGRESS. INTRODUCERE)

 

În ultimii ani au fost publicate câteva cărţi de „explicare” a filozofiei noiciene care au umplut un gol mare în filozofia românească. Ştiam cine a fost Noica, cunoşteam şi faimosul Jurnal de la Păltiniş, dar ne descurcam mai greu cu cărţile lui. Gândirea noiciană a fost târâtă în cele mai stranii magherniţe conceptuale, meditaţiile sale au fost confiscate de fel de fel de trăirişti, ortodoxişti, naţionalişti şi credincioşi fanatici. Această posteritate i se datorează, fără îndoială, în mare măsură, lui Noica însuşi. Ca personalitate curioasă, filozoful a tentat de multe ori graniţele disciplinei în cadrul căreia activa, dând astfel naştere la tot felul de interpretări şi lecturi. I s-au pus în spate viziuni pe care nu le-ar fi creditat poate dacă ar mai fi trăit, a fost folosit pentru susţinerea celor mai deplasate şi depăşite concepţii asupra lumii. Figura sa de înţelept a ajutat mult, cu siguranţă, la cultivarea unor atitudini cât se poate de încrâncenate ideologic. Continue reading →

HERACLIT DIN EFES – SUFLET.TRAGISM.LIBERTATE

Voi încerca să arăt în cele ce urmează cum se articulează una dintre cele mai interesante “concepţii” despre suflet ale Antichităţii eline, cea a lui Heraclit, şi felul în care rezultă din ea o veritabilă doctrină despre libertate. Continue reading →

ROMGLEZA ȘI IPOCRITA PURITATE A LIMBII

Teoria „purităţii limbii” este o formă de naţionalism la care aderă astăzi chiar şi cei mai cosmopoliţi dintre noi. Ea vine dintr-o obscură viziune lingvistică esenţialistă. Cu alte cuvinte, susţinătorii acestei teorii, cei care vorbesc cu infatuare despre „corectitudinea” limbii, atât în ce priveşte vocabularul, cât şi gramatica, împărtăşesc credinţa după care limba este un organism dat de-a gata, eventual ajustat din când în când de Academie, pe care trebuie să-l adorăm şi să-l păstrăm „curat”, „pur”, etc. Dacă această filozofie a limbii ar fi susţinută doar de diletanţi n-ar fi mare scofală, însă cei mai mulţi profesori de română o predică de la catedră şi o impun, necritic, la ore, sub ameninţarea notelor proaste. Continue reading →

TRICOURILE H&M TRĂIESC MAI PUŢIN DECÂT FLUTURII

În medie, fluturii trăiesc 20-30 de zile, iar unele specii nu reuşesc să depăşească 24 de ore. Pentru că sunt coloraţi şi fragili, fluturii pot sta foarte bine ca metafore ale declinului pentru tricourile H&M. Ca să o spunem pe şleau, fluturii trăiesc de cele mai multe ori mai mult decât aceste articole vestimentare. Cel puţin două dintre sortimentele de tricouri de la ei, mai exact Basic T-shirt şi V-neck T-shirt, sunt la pământ în privinţa calităţii: invariabil, după prima spălare s-a dus dracului textura, se umplu de scame, îşi pierd culoarea ca o zi obişnuită în Londra. Mai mult decât atât, după aceeaşi primă operaţiune de spălare se lărgesc putând fi purtate, eventual, pe post de furouri sau cămăşi de noapte.

Asta se întâmplă, probabil, în virtutea cunoscutului spirit al pieţei: păstrezi ceva standarde până îţi faci clienţi şi după ceva timp cobori ştacheta până ajungi să bagi pe gâtul snobilor o etichetă şi nu un produs; evident, conservând sau, chiar, ridicând serios preţurile.

H&M şi-a transformat fluturii în molii. Arată, până la urmă, asemănător, dar, nu-i aşa?!, nu-s tot una. Unde mai pui şi că moliile trăiesc muuuuuult mai mult. Şi sunt mai impresionante cromatic.

KAFKA. METAMORFOZA. UN GÂND

Gregor Samsa. Funcționarul care s-a trezit într-o dimineață gândac. Am citit interpretări, știm povestea. Totuși, care e coșmarul tânărului?

Pentru a-l aniversa pe Kafka, cei de la GOOGLE l-au portretizat pe Gregor ca un fel de Pinocchio cu trup de gândacel, zâmbăreț, ștrengar. 

În fapt, Gregor se obișnuiește destul de repede cu noua formă pe care se străduiește să o facă A LUI. Însă adevărata suferință vine – ca întotdeauna – de la ceilalți, mai ales de la cei apropiați: de la părinți și de la cea mai dragă ființă de pe pământ – sora lui. Ei sunt adevăratul lui chin: ”normalii”, ”umanii”, cei fericiți și instalați confortabil în propria lor condiție.

Metamorfoza e o poveste despre cei apropiați care ne ticluiesc iadul ambiental atunci când nu mai corespundem percepției lor despre ”cum ar trebui să fie CU ADEVARAT lumea”.

STRATEGII SAU DEMONSTRAȚII?

Aproape orice discurs despre starea lumii în care trăim va consemna, de cel puţin câteva ori, cuvântul „relativism”. Papa şi patriarhul, preşedintele şi premierul, filozoful şi psihologul, toţi vor să denunţe răul pe care-l aduce cu el acest spectru modern în aparenţă şi totuşi la fel de bătrân ca omenirea. Continue reading →