„Durabila iubire” sau literatura de amvon

Nu mi-am propus să scriu despre altceva decât despre cărţi care mi-au plăcut. Cu alte cuvinte, vreau să recomand, nu să resping. Cu toate astea, în acest post aş vrea să scriu despre o carte care nu mi-a plăcut: Durabila iubire, a lui Ian McEwan, apărută în colecţia Cotidianul. Mi se va putea reproşa că judec subiectiv, discreţionar şi neprofesionist. Aşa este. Nu am o scara de valori absolută în numele căreia să evaluez lumea ori cărţile. Singurul criteriu de judecată este subiectivitatea, adică propia mea sensibilitate. Despre „subiectul” cărţii se pot găsi nenumărate referinţe pe Google. La fel şi despre palmaresul scriitorului. Eu vreau să spun câteva lucruri despre valoarea literară a cărţii acesteia.

Ceea ce mi-a stârnit suspiciuni încă de la primele pagini este abordarea tezistă a autorului care pare să ştie totul despre eros sau despre viaţa conjugală. Că tezele cu care eu pot fi sau nu de acord ar aparţine personajului Joe, este adevărat. Ele nu trebuie să fie „adevărate”, ci numai verosimile. Modul în care le aşterne pe hârţie McEwan însă nu e deloc verosimil. Personajul său este unidimensional şi plat prin obedienţa pe care o manifestă faţă de teorii. Rateul literar constă în faptul că autorul nu a reuşit să-l facă pe Joe să predice, ci s-a urcat el însuşi în amvon. Romanul este doar expansiunea indefinită a unei minţi debordând de patetism teoretic. Personajele celelalte sunt „construite” prin tehnica destul de rudimentară a poziţionării în oglindă. Contrastele aproape simetrice strică valoarea literară a unei cărţi care pleacă de la o ideea potentă.

Revenind la personajul principal şi la construcţia lui, aş vrea să atrag atenţia asupra unui amănunt „cantitativ”: aproape jumătate din carte ar putea lipsi la propriu dacă autorul ar fi avut ceva simţ al măsurii şi ne-ar fi scutit de interminabilele pagini despre explorările „ştiinţifice” ale lui Joe. O carte e nemuritoare prin faptul că ne propune pagini nemuritoare, imagini nemuritoare. Or, expozeurile „ştiinţifice” ale lui Joe, prezentate din aceeaşi perspectivă narativă şi chiar din aceeaşi poziţie spaţială, par o umplutură redundantă, i.e. plicticoasă şi costisitoare (numărul mare de pagini creşte inevitabil şi preţul cărţii!). De ce să înşiri teorii „ştiinţifice” brute pe o grămadă de pagini, când le găseşti mult mai bine expuse pe Wikipedia şi când asta nu spune nimic despre personaj? Apoi, pandantul lui Joe, soţia sa, Clarissa, „îndrăgostită” de un poet englez: la fel de plată literar, construită în virtutea unei teorii discriminatorii şi false. Nu înţelegem de ce anume trebuia ca sărmana femeie să studieze un poet englez anume şi ce relevanţă are acest amănunt în psihologia personajului.

Singura notă de 10 pe care o obţine de la mine domnul McEwan este cea pentru suspans. Probabil că ar fi fost un bun autor de literatură poliţistă, dar de literatură mare nu prea cred, deşi criticii recenţi ar zice altceva.

Citiţi cartea cu sensibilitatea şi luciditatea artistului… Veţi vedea cât de ieftină e psihologia patentă a personajelor care nu pot ieşi de sub tutela predicatorului McEwan. Tocmai pentru că autorul nu are cheile necesare pentru a desface lacătele individuaţiei personajelor.

Anunțuri

7 răspunsuri

  1. Imi vine sa zic un ‘Da, dar…’ dar nu prea stiu ce anume….Astfel analizata mai ca imi pare rau ca mi-am pierdut timpul cu ea si ca tot ce m-a impins sa o citesc e suspansul reusit. Dar… mi-au placut explorarile acelea stiintifice si mi-a placut in general. E drept, McEwan predica dar am stat linistit in strana, l-am ascultat, am pus un ban in cosuletul de colecta si am ramas cu scena de la inceput si una-doua teorii stiintifice. 🙂

  2. Pai…depinde din ce perspectiva citesti… Eu m-am pozitionat altfel, atata tot.
    Scena de la inceput mi-a placut si mie. Dar teoriile stiintifice insirate acolo n-au relevanta literara. Adica, nu scrii un roman k sa afle cititorii tai ce a mai zis einstein sau despre teoria efectului fotoelectric etc… Eu am spus doar ca si de ce nu mi-a placut mie. Normal ca altii pot avea alta parere, si e la fel de intemeiata. Multumesc de comment! La mai multe!

  3. apai mie mi s-a parut un simplu roman politist… poate un pic de combinatie a la coelho. atat. orikm, prezentarea ta e buna si, ca de obicei, pertinenta!

  4. multumesc de comment vlady! eh…chiar la coelho nu m-am gandit… m-am inroshit dupa ultima remarca..;)
    acum, revenind la carte: mcewan are un condei bun pentru analiza psihologica…adik simte si vede pertinent. dar ceea ce face cu ceea ce vede este cam slabutz. adik nu poti face o descriere a gandurilor unui om folosind termeni din teoriile medicale sau din tratatele de neurologie. Stim de la Th.Kuhn, k paradigmele stiintifice se schimba si, odata cu ele, si limbajele in care se exprima. in plus, ele nu sunt continue, ci incomensurabile. Or, pentru literatura, asa ceva este falimentar. Daca literatura foloseste limbajul stiintei, poate valabil acum si aici, nu isi poate castiga nemurirea pentru simplul motiv ca povestea propusa de un autor care nu tine seama de caracterul contingent al teoriilor stiintifice va deveni vetusta imediat ce teoria in al carei limbaj se exprima va deveni, la randu-i, vetusta. cam atat momenta…

  5. haha… poate pe langa subiect, dar citind despre conexiunea literatura – limbaj stiintific mi-am amintit ca pe la 12-13 ani citeam jules verne. cata stiinta acolo, ce mirare! intr-o zi, din senin, m-am oprit. nu mai imi placea. prea mult. orikm, revenind la mcewan, mie nu mi se pare cine stie ce… stiu ca toata lumea il aclameaza si ia booker-e peste booker-e insa eu il gasesc suparator, pe alocuri plictisitor… cel putin in durabila iubire.

  6. pe mine McEwan nu m-a convins nici dupa a treia carte. mi se pare total fals si prea i se vad cusaturile scriiturii…

  7. @puck: ce il poate face pe un recenzent sa scrie despre o carte care nu i-a placut?mai ales atunci cand autorul ii este total indiferent… Mult’am de comment! Te-am trecut la blogroll.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: