INSTRUMENTE MODERNE DE PROPAGANDĂ. „ŞTIINŢA”: NOUA LIMBĂ LATINĂ A TEOLOGIEI

A existat o perioadă în care Teologia era regina tuturor ştiinţelor, toate celelalte discipline îndeplinind faţă de ea roluri ancilare. Poziţia aceasta fusese câştigată în parte prin dezbaterile (purtate cu suport politic consistent) celor şapte concilii ecumenice în creuzetul cărora s-a frământat ceea ce avea să devină Evul Mediu universitar şi, în parte, prin lupta neobosită a Bisericii cu orice încercare individuală sau de grup de a gândi liber. Pentru menţinerea acestui tron nu s-a negociat nimic: au fost înălţate ruguri, au curs barili de sânge. 

 

Prin secolul al XVII-lea, lucrurile s-au mai schimbat, istoria apucând-o pe un drum pe care nu s-ar fi gândit nimeni că o va lua. Filozofia şi gândirea liberă au început încet dar sigur să ia locul Teologiei, confiscându-i întâi problemele (Descartes şi Leibniz tratează încă despre existenţa lui Dumnezeu şi a răului în situaţia existenţei primului, etc.), apoi începând să propună alte şi alte teme de gândire. Ce a urmat nu e nevoie să mă apuc să înşir aici. Teologia s-a închis din ce în ce mai mult: întâi din resentiment, apoi dintr-un soi de teamă greu de camuflat – a devenit autistă. Pentru a mai salva ce mai era de salvat (dacă mai exista aşa ceva), s-a închis într-o limbă moartă, refuzând să li se adreseze oamenilor, măcar liturgic, pe limba lor. Limba latină a fost coşciugul în care a dormit vampirul bisericesc până de curând. La un moment dat, sătul de somn, acest zombie însetat de sânge s-a trezit în mijlocul unei lumi care nu mai voia să-i audă litaniile: nici pe cele liturgice, nici pe cele speculative. Avea nevoie de o nouă limbă şi de o nouă gazdă pe care să o paraziteze. Frust spus, plecând de la aceste nevoi a fost resuscitat faimosul dialog recent dintre Teologie şi Filozofie. Lăsând la o parte faptul că cele două vocabulare nu există, ca atare, nicăieri, adică nu există ceva în genul Filozofiei cu care să poţi dialoga şi, mai nou, nici ceva generic în felul Teologiei, trebuie să spunem că şi încercările de dezbatere nu au reuşit să fie decât dialoguri între oameni care nu-şi cunosc unii altora limba, nu reuşesc să comunice nici printr-un sistem mai simplu de semne, dar se înţeleg, aşa cum se înţeleg toţi oamenii de bine, la masă. Amintesc doar în treacăt situaţia cumva jenantă a fostului decan al Facultăţii de Filozofie din Bucureşti, în prezent rectorul Universităţii Capitalei, care se pupă din ce în ce mai des şi se pozează cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, încheind protocoale care-l pun cel puţin într-o lumină obscură. Dar acesta e doar un exerciţiu de relaxare, amuzament. Problema e că teologii şi-au dat seama, sau dacă nu au facut-o conştient, au intuit, că filozofia renunţă din ce în ce mai mult la pretenţia de a se considera „ştiinţifică”, „strenge Wissenschaft”. Or, dacă vrei să recapeţi ceva din prestigiul de odinioară, trebuie să te dai pe lângă cei care au într-adevăr puterea. Şi astăzi puterea este cu adevărat de partea ştiinţei, nu de cea a filozofiei. În zilele noastre a spune că „X e filozof sau face filozofie” e mai degrabă o ironie decât o constatare plină de admiraţie. Acum oamenii de ştiinţă sunt cei care deţin puterea. Aşadar, spun teologii, lângă ei ne e locul. De ce se întâmplă asta? Cumva pentru că „Ştiinţa” ne arată, în sfârşit, care e Adevărul? Pentru că „Ştiinţa” ne învaţă, odată pentru totdeauna, cum stă treaba cu noi şi cu lumea în care trăim şi, implicit, cu Dumnezeu? Teologii vor răspunde afirmativ. Dar, întrebaţi orice teolog vă iese în cale, mai ales pe unul care susţine utilitatea şi relevanţa numitului dialog dintre teologie şi ştiinţă: la ce anume te referi mai exact atunci când vorbeşti despre ştiinţă? Veţi putea observa că răspunsul se poate plia foarte uşor pe cele mai noi teme dezbătute în cărţile de popularizare a fizicii, a fiziologiei, a matematicii moderne, etc. Aşadar, fără să priceapă o boabă din dificilele teorii ale oamenilor de ştiinţă, teologii pescuiesc din cărţile de popularizare sau din serialele senzaţionaliste de pe Discovery câteva noţiuni la modă care, aparent, se potrivesc cu propriul lor proiect şi îţi închid gura. Trebuie observat că Teologia-aflată-în-dialog-cu-ştiinţa a învăţat ceva de la partenera ei de dezbatere. Având în vedere gradul profund de ignoranţă în care ne aflăm toţi faţă de teoriile şi experimentele deosebit de complicate ale ştiinţei, suntem extrem de uşor de manipulat. În numele „Ştiinţei” poţi spune sau pretinde orice, pentru că oricum limbajul tău de om de ştiinţă nu va fi priceput nici măcar de profesorii din domeniul tău de expertiză, cu atât mai puţin de oamenii mediu cultivaţi. Şi aşa, prin limbaj obscur sau, ca să fiu temperat, printr-un limbaj atât de specializat, poţi domina pe oricine, mai ales în cazul în care vulgul ştie că oricând omul de ştiinţă poate să-i demonstreze oricui ignoranţa. Nu-i aşa că o astfel de armă este providenţial de potrivită Teologiei? Nu-i aşa că dialogul cu „Ştiinţa” poate oferi Teologiei un aparat conceptual cu pretenţii de ştiinţificitate astfel încât să poată domni încă o dată asupra tuturor cu o luciferică mândrie, fără a putea fi contrazisă de nimeni sau, oricum, de foarte puţini pe care şi aşa nu-i poate pricepe nimeni? Cred că tactica Teologiei este destul de simplă, dar eficace: a folosi limbajul „Ştiinţei” aşa cum a fost folosită în trecut limba latină – pentru a ţine la distanţă contestările şi pentru a vrăji prin jargonul actualităţii masele ignorante.

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Draga Razvan,
    Am impresia ca ai baut dupa M. Onfrey apa! Nu poti sa acuzi teologia de un dialog cu stiinta prin care sa manipuleze din nou oamenii pentru ca de fapt acest asa zis dialog nu se practica nicaieri. Cele doua, plus filosofia daca vrei, pot fi in complementaritate, dar nu in dialog. In dialog inseamna ca au o tema comuna, ori teologia si filosofia la o adica pot avea teme comune, dar teologia si stiinta nu au teme comune. Prea lucram cu generalitati. Omul de stiinta care se ocupa cu analiza nu stiu carei bacterii sau a curentului electric, nu va sta sa iti spuna tie cum sta treaba cu purcederea Duhului. El personal poate fi credincios sau nu, dar asta nu inseamna ca intra in dialog ca om de stiinta si nu ca simplu credincos cu chestiunea asta.
    Ai sa imi spui ca exista momentul Big Bang si teoria creationista si darwnismul ca puncte de interferenta. aici mie mi se pare ca avem de a face cu o mare iluzie. Nimeni nu crede in Dzeu pentru ca e creationist si nimeni nu si-a pierdut credinta in Dzeu datorita teoriei Big Bang, raportarea la Dumnezeu tine de cu totul alte stari sufletesti. Cam toate cartile pe care le-am citit despre dialogul stiinta religie si am citit destul de multe sunt scrise prost, pt ca sunt neprofesioniste, neacademice, oamenii fac comparatii, analogie, vorbesc dupa ureche, e valabil si pt stiintifici nu doar pt teologi.
    Faci ipoteza unei aliante intre teologie si stiinta pentru manipularea oamenilor, aici e culmea teoriei conspiratiei pe care am auzit-o si am auzit cateva saptamana asta. Acuma prostia oamenilor e mare, ei se lasa f usor manipulati de emisiunile de pe Discovery dupa cum ai spus si tu, ultima pe care am vazut-o zicea ceva depsre niste extraterestii creationisti, nici nu te-ai astepta la aliati din partea asta! Dar ce surpinzi tu aici e vechea tentatie a gnozei, nu doar sa crezi, ci sa stii cu singuranta. Evident e cea mai mare tentatie a omenirii, pe care o putem imagina. Din fericire alianta este imposibila, putem imagina o religie scientista care sa vrea sa manipuleze oamenii dupa cum spui tu, dar crestinismul nu va avea sa se inchine la sfantul electron!
    Si mai e ceva, din 3 ani de filosoafia stiintei am invatat o lectie, nici oamenii de stiinta nu se inteleg asa de usor intre ei cand vine vorba sa spuna ce este adevarul si ce este rational sa alegi ca fiind teoria care descrie realitatea. Si dc nu se inteleg intre ei, cu atat mai putin nu se vor intelege cu teologii!

  2. Pai, Ana, cred ca te-ai lasat din nou furata de stil desi te-am avertizat sa nu faci asta. Daca iau asa direct ce ai spus tu trebuie sa constat cu bucurie ca nu ne contrazicem decat intr-un singur punct. Iata unde imi atribui ceva ce nici nu cred, nici nu am spus: „Dar ce surpinzi tu aici e vechea tentatie a gnozei, nu doar sa crezi, ci sa stii cu singuranta. Evident e cea mai mare tentatie a omenirii, pe care o putem imagina.” MA gandesc ca, eventual, am fost prea poetic sau eseistic, dar asa ceva nu am spus si nu voi spune niciodata. Sunt atiesentialist, nu cred in ceva de genul intemeierii si cred ca nici nu avem nevoie de asta.
    Hai sa iti expun ideile mai pe scurt:
    1.Cred ca „dialogul” dintre Teologie si orice disciplina pare sa aiba macar forma stiintifica e practicat pentru a obtine Teologia mai multa putere (sa-i spunem de convingere).
    2.Cred si eu ca un astfel de dialog e imposibil si, pentru scopurile initiale ale mesajului hristic, inutil.
    3.Lasand la o parte „dialogul”, textul meu mai are si o alta ALUZIE: la faptul ca stiinta, astazi, a devenit periculos de influenta si puternica, bazandu-se, pe de o parte, pe succesele practice (din tehnologie adica) si, pe de alta, pe caracterul inaccesibil al limbajului din ce in ce mai specializat in care se exprima. Stiinta este azi ce era Dumnezeu ieri. In ce fel? Pai uite cum:
    a. limbajul teoretic este accesibil unui numar teribil de mic de oameni
    b. in ciuda lui a., stiinta emite teorii cu pretentii de universalitate, adica valabile si pentru cei care nu pricep nimic din limbajul ei (e discutabil insa daca pretentiile de universalitate sunt justificate)
    c. succesele in plan tehnologic au dat o imensa credibilitate celor putini din a.
    d. este foarte usor sa sustii orice folosindu-te de a. si bazandu-te pe c.
    e. oricine vrea sa critice teoriile celor din a. trebuie sa le stapaneasca limbajul
    f. Conform b., c. si e. limbajul stiintei e inatacabil.
    Si pot continua astfel cu consecintele la nesfarsit. Sper ca sesizezi problema de fond ridicata de mine. Dincolo de stil.
    PS: Nu Onfray e de invocat aici, decat poate stilistic. Mai degraba Heidegger, Davidson, Vattimo, Rorty, Foucault, Derrida…

  3. Mie nu imi e teama de atotpuernica stiintei, mie imi e teama de idiotii care se lasa convinsi de atotputernicia stiintei. Nu e asa tragica situatia pe cum spui tu. Pt ca 1. evident ca sa ataci orice trebuie sa fii din domeniu, nici eu nu pot critica Heidegger fara sa il citesc, inteleg, meditez la zeci de comentatori, e firesc sa fie si asa si in stiinta.
    2. pentru ca nu exista o singura tabara stiintifica, daca ei un singur domenii sunt mai multe pareri diferite despre ce este de cercetat si cum se poate face cercetarea ca si in politica
    3. Tu privesti din afara si pare un tot unitar STIINTA. La fel cum nu exista o singura FILOSOFIE, nu exista nici o singura Stiinta. Asta ca sa iti faci o idee despre ce e si in campul lor de cercetare
    4. Omul cu o educatie umanista peste medie, sau cu educatie stiintifica medie poate pricepe in mare despre ce e vb intr-un camp al stiintei dc vrea, totul e sa isi dedice un pic din timpul sau cercetarii
    5. Legat de gnoza, eu nu vorbeam de tine, ci de cei care se lasa furati de mirajul unificarii teologie stiinta,
    Ok, nu esti fundationalist, eu sunt, dintre oamenii de stiinta unii sunt realistii, altii nu sunt, instrumentalistii.
    Ce carte de fizica vrei sa iti aduc diseara? 🙂

    1. Sora-mea e absolventa de fizica. Iti dai seama ca nu-s chiar ignorant. Am reusit sa incheg cu ea cateva discutii foarte utile. Problema e ca idiotii care cred in atatputernicia stiintei sunt enorm de multi. Mai mult, cred ca asa-numitul dialog dintre teologie si stiinta (care a luat amploare la noi in tara: se practica intre profesorii de religie si semidocti cu o diploma de absolvent de Fizica in buzunar. de exemplu aici. ai sa te amuzi: http://www.ftoub.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=250&Itemid=440) poate mari randurile celor care cred, de data asta, nu doar in atotputernicia stiintei, ci si in cea a teologiei care – nu-i asa? – reuseste sa nasca un dialog fertil (sic!) cu stiinta.
      Daca vrei sa-mi aduci ceva, adu-mi Cercetari logice:P dar stiu ca e la ploiesti:P
      Si nu te mai enerva asa. E o discutie, nimic mai mult. Si ok, daca tu nu vrei sa „ma promovezi” pe fb e ok din partea mea, dar nu e ok din partea ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: