ANDREI CORNEA ŞI RICHARD RORTY (PARTEA I)

În cunoscuta lucrare a lui Andrei Cornea, Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan (Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Polirom, 2003), poate una dintre cele mai inteligente cărţi scrise la noi după 1989, în Capitolul V (Parohialismul ştiinţific şi filosofic), Secţiunea 4 (Noul pragmatism), este criticată poziţia „postmodernă” a lui Richard Rorty. Am citit cartea de mai multe ori în ultimii ani; pentru a-mi lămuri anumite aspecte din cărţile sale ulterioare sau pur şi simplu pentru plăcerea lecturii. Recent, traducând din Rorty şi având un contact mai serios cu lucrările lui, mi-am amintit de acel scurt şi dens capitol din cartea lui Cornea în care polemiza cu filozoful american.

Recitind secvenţa din Turnirul…, mi-am dat seama că Andrei Cornea îşi construieşte critica pe temelia unor fragmente de texte rortyene, ignorând ansamblul operei şi, chiar, atribuindu-i americanului poziţii pe care nu le-a susţinut niciodată.
Întâi de toate, eticheta de „relativist”. Rorty nu a acceptat-o niciodată şi, cred eu, această respingere poate fi susţinută cu texte. De asemenea, el a respins şi alte etichete ce i-au fost lipite de frunte de colegii filozofi, dintre care cea faţă de care avea o adevărată aversiune, pentru că îi răstălmăcea opera, era cea de „neo-pragmatist”. Rorty prefera să se numească pur şi simplu pragmatist şi se vedea pe sine un continuator al lui James şi Dewey. Dar, e adevărat, nu e suficient ca cineva să se numească într-un fel sau în altul pentru a-l crede. Pentru început, să vedem ce înseamnă pentru Rorty a fi relativist şi ce înseamnă a fi pragmatist.
Atât pentru Rorty, cât şi pentru Andrei Cornea, relativistul e cel care, se pare, spune că „orice părere e la fel de bună ca oricare alta”. Mai putem adăuga la asta şi „definiţii” alternative: relativistul e cel care spune că nu există Adevăr absolut, e cel care spune că nu există o natură umană, că nu există Realitate, e cel care susţine că nu există valori, că nu există Bine, Frumos, Libertate etc., e cel care spune, folosind un slogan, că „totul e relativ”. Dar, dacă îi atribuim cuiva fie şi numai una dintre aceste teze (de nesusţinut în aceste formulări, pentru că se autoresping) înseamnă că-l dispreţuim sau că îl considerăm dus cu pluta. Acestea sunt poziţii pe care nici un om care gândeşte nu le-ar susţine cu deplină seriozitate. Pe cât sunt de vulgare, pe atât sunt de uşor de demontat. Or, mă gândesc, dacă Andrei Cornea vrea să se lupte cu cineva, nu şi-ar lua un adversar atât de uşor de învins. Chiar dacă nu face exact asta, Cornea mixează în prezentarea poziţiilor rortyene atât sloganurile relativiste de mai sus, cât şi câteva poziţii mai nuanţate. Uneori, asta se întâmplă în cadrul aceleiaşi fraze. De exemplu, în acest fel descrie Cornea una dintre poziţiile centrale ale lui Rorty: „Nu există descriere privilegiată, fiindcă nu există esenţă sau natură permanentă care s-o recomande” (p. 185, sublinierea îmi aparţine, în original textul fiind scris integral cu italice). Aici, Andrei Cornea mixează două poziţii şi două „curente” filozofice care nu coincid în Rorty: antireprezentaţionalismul şi antirealismul. Şi, cu această observaţie, voi încerca să lămuresc şi din ce motiv relativismul nu se suprapune peste antireprezentaţionalism.
În volumul său de eseuri, Obiectivitate, relativism şi adevăr (trad. rom. Mihaela Căbulea, Ed. Univers, 2000), pe care-l citează şi Andrei Cornea, în traducere franceză, Rorty prezintă antireprezentaţionalismul drept ceva diferit de antirealism. Pe scurt, spune Rorty, pentru a înţelege ceva din poziţia sa, ar trebui să renunţăm la distincţia clasică realism-idealism sau, la cea mai nouă, realism-antirealism (propusă de M. Dummet), în favoarea celei dintre reprezentaţionalism şi anti-reprezentaţionalism.
Iată o descriere a antireprezentaţionalistului, ilustrată printr-un exemplu: „Se poate spune că atunci când Galilei a văzut prin telescopul său sateliţii lui Jupiter, impactul asupra retinei sale a fost „tare” în sensul relevant, chiar dacă urmările lui au fost cu siguranţă diferite pentru comunităţi diferite. Dacă pentru astronomii din Padua acest fapt n-a fost decât o anomalie suplimentară, care trebuia oarecum integrată într-o cosmologie mai mult sau mai puţin aristotelică, pentru admiratorii lui Galilei el a zdruncinat sferele cristaline odată pentru totdeauna. Însă s-ar putea argumenta că datum-ul însuşi este complet real, indiferent de interpretările pe care le primeşte.
Pragmatistul are o atitudine diferită de cea a idealistului în ceea ce priveşte acestă chestiune. El e de acord că există ceva în felul unei rezistenţe fizice brute – presiunea undelor de lumină asupra globului ocular al lui Galilei. Însă, pentru el nu există nici o modalitate de transferare a acestei brutalităţi nonlingvistice în fapte, în adevărul propoziţiilor. […] Faptele sunt entităţi hibride; adică, printre cauzele asertabilităţii propoziţiilor se numără atât stimuli fizici, cât şi alegerea noastră anterioară a răspunsului la astfel de stimului” (pp. 168-169).
Ce vrea să spună Rorty aici nu e că „nu există Realitate”, ci că ceea ce numim Realitate nu ne spune, nu ne obligă în nici un fel să alegem o descriere şi nu alta, nu ne învaţă sau ghidează spre o interpretare care să-i corespundă, care să o reprezinte. De aceea, conchide Rorty, ar trebui să ne dezobişnuim să mai facem afirmaţii referitoare la existenţa sau inexistenţa Realităţii, ar trebui pur şi simplu să renunţăm la noţiunea de „reprezentare” care ne poate încurca. De aceea, atunci când Andrei Cornea îi atribuie lui Rorty poziţia citată mai sus, filozoful american ar spune probabil că e de acord cu prima parte a construcţiei şi că o respinge pe a doua – cea subliniată de mine – ca fiind inexactă şi ca pe o poziţie pe care nu o susţine. Rorty nu spune că nu există esenţă, ci că ar trebui să renunţăm vorbitul despre esenţe sau Realitate sau Natură, scrise aşa, cu majusculă, pentru că ne încurcă. Relaţia dintre „itemii nonlingvistici”, cum le spune Rorty, şi cei lingvistici e văzută altfel de pragmatist decât de scepticul reprezentaţionalist: „Gânditorul antireprezentaţionalist e dispus să recunoască faptul că limbajul nostru, asemenea trupurilor noastre, a fost modelat de mediul înconjurător în care trăim. Într-adevăr, el insistă asupra acestui punct – asupra faptului că nu este posibil ca minţile noastre sau limbajul nostru să fie „desprinse de realitate”, mai mult decât se întâmplă aceasta în cazul trupurilor noastre. Ceea ce neagă el este utilitatea din punct de vedere explicativ a extragerii sau alegerii între conţinuturile minţilor noastre sau ale limbajului nostru şi a susţinerii că un item sau altul „corespunde” sau „reprezintă” mediul înconjurător într-un mod în care alţi itemi n-o fac” (Obiectivitate, relativism şi adevăr, p. 53).
Acum, în ceea ce priveşte „tonul de predică” (Turnirul…, p. 187) pe care i-l impută Cornea lui Rorty pe motiv că americanul „nu este gânditorul rece şi demitizator pe care l-am fi bănuit”. Nu cred că Rorty şi-a dorit vreodată să fie sau să pară „rece”, dimpotrivă. Încă din prefaţa cunoscutei cărţi Philosophy and the Mirror of Nature (1979), el anunţă: „Cartea de faţă (Phil. and the Mirror…), la fel ca scrierile filozofilor pe care-i admir cel mai mult (Wittgenstein, Heidegger şi Dewey – n.m. – R.A.), e mai degrabă terapeutică decât constructivă” (traducerea îmi aparţine). Toate cărţile care au urmat au purtat această amprentă. Acel „noi, pragmatiştii” pe care-l foloseşte Rorty în mod constant, uneori în formularea alternativă „noi, liberalii”, formulă de adresare care a mai fost criticată, rezumă doar ceea ce spune el, în alte părţi, mai pe larg, despre poziţia pragmatistă sau ironistă: un om care îşi asumă aceste poziţii nu poate vorbi decât în numele lui şi în numele acelora care îi împărtăşesc opiniile. „Noi, pragmatiştii” este doar o formulă antiuniversalistă şi nu trimite la o sectă care ar deţine o învăţătură inaccesibilă neiniţiaţilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: