FILOZOFIE SAU LITERATURĂ?

Problema unei distincţii între filozofie şi literatură nu e nouă. Dimpotrivă, ea funcţionează implicit ori de câte ori avem înainte un autor. Dar, dacă tradiţia ne-a băgat în cap că, de exemplu, Aristotel e filozof şi Proust romancier (literat), în cazul altor autori ca Nietzsche, Derrida sau Cioran distincţia îşi pierde puterea, încurcându-ne. Cărţile celor din urmă pot fi găsite pe rafturile librăriilor sau în biblioteci la secţiunea „Filozofie” mai mult din inerţie. Continuă citirea →

NOUL PAPĂ ŞI POPULISMUL HERMENEUTIC

Trebuie să recunosc de la început că îmi place Papa Francisc. Vorbeşte o italiană pe care o pot pricepe şi eu, preferă adresarea directă chiar dacă uneori are în faţă şi un discurs scris şi, de apreciat, de câteva ori în intervenţii a pus punctele pe ü, adică a indicat probleme reale. Era de aşteptat ca o astfel de prezentare să fie pe placul maselor şi al conducătorilor acestora, jurnaliştii. Totuşi, unele comparaţii cu actualul Papă emerit sunt cel puţin deplasate şi înşelătoare. E totuşi cam devreme să facem predicţii. Mă voi limita la indicarea câtorva excese de interpretare ale jurnaliştilor, rezervându-mi dreptul de a fi puţin suspicios. Continuă citirea →

JAMES JOYCE ŞI CATOLICISMUL

Un reporter: „Acum, că v-aţi pierdut credinţa, veţi trece de la catolici la protestanţi?”

Joyce: „Mi-am pierdut credinţa, e adevărat, dar nu şi raţiunea!”

LA RADIO FRANCE INTERNATIONALE

Despre Constantin Noica, alături de Ana Petrache. Emisiunea e moderată de Dan Pârvu

Lista Lui Schindler. Tema. Perlman

UN VERS CU CARE A OBȚINUT NEMURIREA

John Burgon a murit in 1888. A fost un poet de care nu-si mai aminteste nimeni. Nimeni nu prea mai stie ce a scris. Dar aproape toti ne amintim versul in care descrie orasul Petra ca „a rose-red city half as old as time”. Cu atat a devenit nemuritor.

 

 

INSTRUMENTE MODERNE DE PROPAGANDĂ. „ŞTIINŢA”: NOUA LIMBĂ LATINĂ A TEOLOGIEI

A existat o perioadă în care Teologia era regina tuturor ştiinţelor, toate celelalte discipline îndeplinind faţă de ea roluri ancilare. Poziţia aceasta fusese câştigată în parte prin dezbaterile (purtate cu suport politic consistent) celor şapte concilii ecumenice în creuzetul cărora s-a frământat ceea ce avea să devină Evul Mediu universitar şi, în parte, prin lupta neobosită a Bisericii cu orice încercare individuală sau de grup de a gândi liber. Pentru menţinerea acestui tron nu s-a negociat nimic: au fost înălţate ruguri, au curs barili de sânge.  Continuă citirea →

W.A. MOZART, Kyrie, KV 33

De când era Amadeus foarte tânăr.

Chestionarului lui Ockham

Chestionarul lui Ockham este invitația frustră și directă de a scoate la iveală omul din spatele cortinei gesturilor și credințelor cotidiene. Cât de prezente sunt în noi definițiile lumii vechi? Chestionarul acesta este, de fapt, unul despre definiții. Despre modul în care ele trăiesc în noi și ne construiesc perspectiva asupra lumii. Evident, exercițiul propus este inspirat de celebrul Chestionar al lui Proust – o serie de întrebări adresate sub pretextul unui joc de societate, la care a răspuns, la un moment dat, și scriitorul francez. Fiecare avea, astfel, ocazia de a-și compara propriile răspunsuri cu cele date de prietenii săi, de figuri publice sau, finalmente, de Marcel Proust. Ne vom permite să înlocuim întrebările pentru a le adecva scopului propus. I-am spus Chestionarul lui Ockham pentru că întrebările adresate pretind opțiunea ireversibilă pentru una dintre mai multe ipoteze sau teorii. Aspectul deciziei potrivit principiului ockhamian al parcimoniei a fost presupus ca fiind inerent tuturor răspunsurilor. În fond, chiar și cele mai elaborate răspunsuri ni se par a fi cel mai simplu de asumat. Continuă citirea →

B.O.R., EMINESCU ŞI NAŢIONALISMUL DE PROST GUST

Pe 15 ianuarie s-au împlinit 163 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Evident, au fost scoase de la sertar fiţuicile obosite şi roase cu discursuri despre „poetul naţional”, „poetul neperche”, „omul deplin al culturii române”, „luceafărul”, „sfântul”, etc, etc, etc. S-au făcut slujbe la Bellu, prin biserici, s-a ţinut o şedinţă solemnă la Academie cu prezenţă selectă: Patriarhul, ministrul Culturii, ministrul Educaţiei, academicieni, actori, jurnalişti, preoţi, scriitori, ş.a.m.d. Remarc în treacăt inepţiile ministrului Educaţiei care nu şi-a ridicat nasul dintr-o foaie pe care era scris un text aparţinând, evident, altcuiva decât cititorului şi finalul poveştii unui academician care a conchis ecleziastic: „În Siberia, Eminescu era tămâiat!”. Continuă citirea →