Arhive etichetă: noica

NOICA. UN ICONOCLAST ÎN INTERBELIC (WORK IN PROGRESS. INTRODUCERE)

 

În ultimii ani au fost publicate câteva cărţi de „explicare” a filozofiei noiciene care au umplut un gol mare în filozofia românească. Ştiam cine a fost Noica, cunoşteam şi faimosul Jurnal de la Păltiniş, dar ne descurcam mai greu cu cărţile lui. Gândirea noiciană a fost târâtă în cele mai stranii magherniţe conceptuale, meditaţiile sale au fost confiscate de fel de fel de trăirişti, ortodoxişti, naţionalişti şi credincioşi fanatici. Această posteritate i se datorează, fără îndoială, în mare măsură, lui Noica însuşi. Ca personalitate curioasă, filozoful a tentat de multe ori graniţele disciplinei în cadrul căreia activa, dând astfel naştere la tot felul de interpretări şi lecturi. I s-au pus în spate viziuni pe care nu le-ar fi creditat poate dacă ar mai fi trăit, a fost folosit pentru susţinerea celor mai deplasate şi depăşite concepţii asupra lumii. Figura sa de înţelept a ajutat mult, cu siguranţă, la cultivarea unor atitudini cât se poate de încrâncenate ideologic. Continuă citirea →

Anunțuri

Ontologia cu faţă umană. Relativismul lui Noica

(work in progress)

Subtitlul conferinţei mele poate
contraria: cum se poate ca tocmai Noica, filozoful considerat îndeobşte
metafizician de factură tradiţională, poate chiar ultimul mare creator de
sistem al lumii, continuator al „canonului Platon – Kant”, să fie asociat
gândirii relativiste? Trebuie să mărturisesc însă că, prin titlul ales, am
urmărit exact acest lucru: să-mi şochez auditoriul, făcându-l, printr-o
argumentaţie iritantă şi pentru mine la început, să judece cazul
păltinişeanului în termenii pe care eu îi propun. De fapt, termenul
„argumentaţie” este folosit aici impropriu. Ceea ce voi face va fi mai degrabă
să folosesc persuasiunea decât inferenţa, voi încerca să utilizez retorica în
locul logicii, să vă prezint părerea mea, opiniile mele şi nu ceva ce se
ascunde în spatele cuvântului „adevăr”. Aici nu se vor spune adevăruri, ci vor
fi formulate doar gânduri subiective. Iertat să-mi fie pleonasmul!

Continuă citirea →