Soko, “I’ll kill her”

E genială piesa asta. Genială. Citeşte mai departe »

Dragoste în vremea gripei noi

Dimineaţă de Undrea, scrobită de ger. Pe străzile Bucureştiului, cete proletare înfofolite în haine groase şi gânduri de porţelan se grăbesc să ajungă la metrou. Nu-şi vorbesc, nu se salută. Unii tuşesc ftizic iar alţii, hăituiţi de griji, îşi acoperă feţele cu fulare groase de lână. Citeşte mai departe »

Patriotismul de cartier

Ne mai despart câteva zile de 1 decembrie. Contestată de unii, susţinută de alţii cu baioneta, ziua României este, orice s-ar spune, cam friguroasă. În consecinţă, atmosfera trebuie încinsă puţin: defilări, ceremonii, discursuri electorale, lamentaţii, exaltări puberale şi cinice bateri pe burtă. Mici, cârnăciori, muştar, ţuică fiartă. Acestea sunt numai câteva din ingredientele unei autentice sărbători naţionale indigene. Citeşte mai departe »

Ceva distracţie cu “Mambo Siria”

Lino, Lino, Cătălino

Cu şurubu

Lara Fabian – Je T’aime

Imnul de stat al Poloniei

„Sfinţii Părinţi” nu există!

În limbajul standardizat al unei părţi dintre cei care au studiat Teologia, există o expresie aiuritoare. Ea e similară cu faimosul clişeu pe care-l folosim pentru a denumi oamenii din Teatru în special. Citeşte mai departe »

Jean-Philippe Rameau, “Platée”, aria “La Folie!”

Înregistrare din Festivalul “Rameau”, unul dintre părinţii Operei franceze. El este, alături de Jean Baptiste Lully, în Top 5  compozitori preferaţi. Mireille Delunsh este savuroasă ca întotdeauna, reuşind să-l interpreteze pe Rameau în stilul autentic al operei şi fără morga scenelor flaubertian-burgheze. La pupitru inegalabilul Marc Minkowski, un mare iubitor al francezului. Audiţie plăcută.

Iartă-ne, Herta Müller!

Herta Müller a luat Premiul Nobel! Imediat ce vestea a fost preluată de presă, printr-un straniu efect de recul, România a început pregătirile de chermeză. Citeşte mai departe »

Doamna Criză

Suntem în criză. Economică, ecologică, paideică, axiologică, etcaetera. Găsiţi dumneavoastră şi alte cuvinte care ar putea sta sub acest veritabil concept unificator. Am putea, chiar, să-l scriem cu majusculă. Eu cel puţin aşa îl voi folosi în continuare. Alegerea mea se susţine, mai ales în condiţiile în care, la televizor şi în gazete, de orice factură ar fi ele, acest „Bau-bau” recent pare să capete consistenţă personală. Citeşte mai departe »