Portret de filozof în cheia Fa

Singurul „autograf” pe care-l am de la Gabriel Liiceanu este nota la examenul de Hermeneutică din 26 februarie 2007. Profesorul a scris mărunt, în carnetul meu de student, un 10 mare urmat de candida explicaţie dintre paranteze - „(zece)” – şi s-a semnat în căsuţa care-i era destinată. Detaliul e unul ironic tocmai pentru că surprinde gestul făcut pe negândite al unui gânditor păcălit de propria meserie: acreditase, sub semnătură, o construcţie redundantă.

Corida (proză scurtă)

de R.Andrei

Era la mijlocul lui august și părinții lui Ayan încă nu
veniseră de la biserică. Pentru câteva ore casa și curtea din spate erau ale
noastre. După ce am făcut un plan de bătaie, n-am apucat de treabă. 

Ontologia cu faţă umană. Relativismul lui Noica

(work in progress)

Subtitlul conferinţei mele poate
contraria: cum se poate ca tocmai Noica, filozoful considerat îndeobşte
metafizician de factură tradiţională, poate chiar ultimul mare creator de
sistem al lumii, continuator al „canonului Platon – Kant”, să fie asociat
gândirii relativiste? Trebuie să mărturisesc însă că, prin titlul ales, am
urmărit exact acest lucru: să-mi şochez auditoriul, făcându-l, printr-o
argumentaţie iritantă şi pentru mine la început, să judece cazul
păltinişeanului în termenii pe care eu îi propun. De fapt, termenul
„argumentaţie” este folosit aici impropriu. Ceea ce voi face va fi mai degrabă
să folosesc persuasiunea decât inferenţa, voi încerca să utilizez retorica în
locul logicii, să vă prezint părerea mea, opiniile mele şi nu ceva ce se
ascunde în spatele cuvântului „adevăr”. Aici nu se vor spune adevăruri, ci vor
fi formulate doar gânduri subiective. Iertat să-mi fie pleonasmul!

Ennio Morricone, Gabriel’s Oboe

Philippe Jaroussky: Se in ogni guardo (Vivaldi)

Henry Purcell – Abdelazar Suite – Rondo

Vedere, intenţionalitate şi transcendenţă în Sein und Zeit. Schiţă pentru un proiect de cercetare

Prelegere susţinută în cadrul unui Colocviu de Fenomenologie la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucureşti

Introducere

Ne propunem în această lucrare să determinăm cât mai bine cu putinţă problema specific fenomenologică a intenţionalităţii, aşa cum este ea conturată în lucrarea Sein und Zeit (SuZ) a lui Martin Heidegger.

John Lenon şi spiritul utopiei

Vă amintiţi, desigur, de Imagine!: “Imagine there’s no heaven!/ It’s easy if you try!/ No hell below us,/ Above us only sky./ Imagine all the people/ Living for today! Imagine there’s no countries!/ It isn’t hard to do!/ Nothing to kill or die for/ And no religion too./ Imagine all the people/ Living life in peace!”

Chen Gang, Concerto pentru vioară şi orchestră, “Fluturii îndrăgostiţi”

R.Wagner, Olandezul zburător, Uvertura